Bent

În Berlinul anilor '30, pe fondul ascensiunii nazismului, Max și partenerul său Rudy sunt capturați și deportați în lagărul de concentrare Dachau, unde sunt despărțiți. Pentru a supraviețui, Max încearcă să-și ascundă identitatea. În lagăr îl întâlnește pe Horst, un alt prizonier homosexual, alături de care descoperă că iubirea, demnitatea și libertatea interioară pot supraviețui chiar și în cele mai inumane condiții. Povestea devine o mărturie despre curajul de a rămâne fidel propriei identități într-o lume construită pe frică și ură.

Teatru-document după textul lui Martin Sherman, spectacolul este considerat una dintre cele mai importante piese scrise despre persecuția homosexualilor în timpul regimului nazist. Montarea folosește întregul spațiu al teatrului ca spațiu viu al poveștii: prima parte se desfășoară într-un club care amintește de Berlinul contemporan, iar ulterior spectatorii sunt conduși într-un spațiu închis, apăsător, unde devin martori ai violenței și umilințelor la care au fost supuși deținuții persecutați pentru homosexualitatea lor.

„Mi-am dorit să aduc această poveste în teatru pentru că trăim un moment istoric care începe să semene tot mai mult cu perioada de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Astăzi asistăm din nou la ascensiunea vertiginoasă a extremei drepte, iar această urgență trebuie semnalată. Consecințele unor astfel de politici se răsfrâng direct asupra intimității și vieții oamenilor din comunitatea LGBTQIA+, dar și asupra tuturor celor care nu se conformează normelor dominante. Montarea acestui text devine astfel un semnal de alarmă legat de egalitatea în drepturi și de nevoia unei societăți în care iubirea să poată fi asumată și exprimată liber de către toți oamenii." – Eugen Jebeleanu