DON CARLO

Operă în patru acte (șapte tablouri) pe un libret de Achille de Lauzières-Thémines și Angelo Zanardini, după drama Don Karlos, Infant von Spanien de Friedrich Schiller. Alături de alte titluri înscrise în perioada de maturitate componistică a lui Giuseppe Verdi, opera reflectă noile culmi expresive cucerite treptat sub imboldul reformei contemporanului său Richard Wagner în domeniul dramei muzicale. Spre deosebire de capodoperele verdiene care s-au bucurat de la început de mare popularitate (Nabucco, Rigoletto, Trubadurul, La Traviata ș.a.), drumul către recunoaștere al lucrării a fost destul de sinuos: după premiera de la Paris din 11 martie 1867, opera a fost supusă unor revizuiri pentru reprezentările de la Darmstadt (1868), Senigallia (1868) și Teatro alla Scala din Milano (1884).

Acțiunea are loc în perioada războiului dintre Franța și Spania, la mijlocul secolului al XVI-lea. Aflat în vizită secretă în Franța, Don Carlo — fiul regelui Filip al II-lea al Spaniei — o întâlnește din întâmplare pe Elisabeta de Valois și cei doi se îndrăgostesc la prima vedere. Fericirea nu durează însă mult: mâna Elisabetei îi este promisă chiar regelui Filip, ca garanție a tratatului de pace dintre cele două țări. Reîntors în Spania, încercările lui Don Carlo de a-și reînnoda legăturile cu Elisabeta — acum mama sa vitregă — și de a obține independența Flandrei sunt susținute de credinciosul său prieten Rodrigo, dar perturbate de ura și gelozia Principesei Eboli și de abuzul de putere al Marelui Inchizitor. Finalul tragic, atât de specific romantismului literar, stă sub semnul neputinței în fața mașinațiilor puterii.

Spectacolul este interpretat în limba italiană cu supratitrare în limba română și include trei pauze, încheindu-se în jurul orei 22:00.