FIERARII | BUCUREȘTI

Fierarii de Miloš Nikolić funcționează sub diverse titluri în repertoriul mai multor teatre din țară și din străinătate. Textul original al dramaturgului, născut în Kosovo în 1939, redă povestea unui fierar care descoperă după mult timp că fiul său este, de fapt, copilul altcuiva. În adaptarea semnată de Horațiu Mălăele — care interpretează și rolul principal —, fierarul Grigorie este un român care află că fiul său este copilul ungurului Peter. Acesta, la rândul său, descoperă că fiul său are drept tată pe rusul Ivan, care constată, în cele din urmă, că propriul fiu este, de fapt, al lui Grigorie. Această încurcătură genetică este rezultatul războiului, toți bărbații — fierari de meserie — fiind și soldați pe front.

Substratul piesei este generos tematic, punând în discuție consecințele războiului și falsa trâmbițare a naționalismului. Comedia provoacă un haz amar, urmărind destinul a trei bărbați de naționalități diferite care descoperă că fiii lor au altă identitate genetică. Adaptarea lui Mălăele folosește traducerea semnată de Veronica Lăzăreanu, presărată cu accente triviale, iar scenografa Maria Miu construiește un decor detaliat reprezentând o fierărie autentică, completată de obiecte din gospodăria unor oameni simpli — gândit funcțional, facilitând dinamica mișcării scenice.

Distribuție

• Maia Morgenstern — Matilda, soția lui Grigorie: redă cu autenticitate lupta Matildei de a-și convinge soțul că nu l-a înșelat în cei patru ani în care el a fost pe front, evidențiind și emoția reîntâlnirii cu Peter.
• Horațiu Mălăele — Grigorie, un om simplu care încearcă să deslușească ițele iscate de venirea lui Peter; tratează dramatic situația, iar rezultatul este, firește, comic.
• George Mihăiță — Peter, cu un timid accent maghiar, trăiește intens emoția reîntâlnirii cu Matilda, dar și complicația dezvăluirilor.
• Valentin Teodosiu — Ivan, în apariția sa din final, impresionează prin ținută și modul în care gestionează relațiile cu ceilalți.

Fierarii oferă publicului o comedie savuroasă, dar și un prilej de reflecție. După râs, rămâne o întrebare: când ne mândrim cu originile noastre, știm cu adevărat de unde venim?