FUNNY GAMES

Funny Games

După filmul lui Michael Haneke

Cu: Ofelia Popii, Ciprian Scurtea, Ștefan Radu / Eduard Păuna, Carol Ionescu / Vlad Pânzaru, Buse Ozgul / Alexandra Potter
Regie: Botond Nagy
Adaptare de scenă și texte originale: Diana Nechit & Andrei C. Șerban
Scenografia: Theodor Cristian Niculae
Asistent scenografie: Norra Niță
Muzica originală și sound design: Claudiu Urse
Asistent regie: Oana Bonda

Spectacolul este interzis persoanelor sub 16 ani. Totodată vă anunțăm că spectacolul conține efecte speciale: efecte de lumină (inclusiv stroboscopice), sunet puternic, imagini sensibile, fum

În Funny Games, după filmul lui Michael Haneke, în regia lui Botond Nagy la Teatrul Grivița 53, violența apare ca un musafir politicos. Cere ouă. Zâmbește. Așteaptă să fie invitată la cafea.

O familie ajunge într-o casă de vacanță unde totul pare familiar: obiecte, ritualuri, tăceri, promisiunea unei liniști pe care o confundăm prea ușor cu siguranța. Dar cât durează normalitatea? Și în ce secundă exactă lumea încetează să mai fie lumea pe care o cunoaștem?

Funny Games nu este un thriller despre agresori și victime. Este o întrebare lungă și incomodă despre fragilitatea civilizației. Ce mai rămâne din bunătate când regulile dispar? Ce valoare mai au educația, politețea sau ideea de familie când răul nu are motivație și nu caută explicații?

Într-un univers scenic auster și hipnotic, spectacolul transformă violența într-un teritoriu al așteptării, al tăcerii și al imposibilității de a privi în altă parte. Pentru că poate întrebarea nu este de ce se întâmplă ceva atât de monstruos. Poate întrebarea este: în ce moment am început să credem că nu ni se poate întâmpla nouă?

Spectacolul continuă o direcție artistică asumată de regizorul Botond Nagy în jurul violenței, abuzului și mecanismelor prin care răul devine azi o normalitate. O direcție începută în 2025 cu spectacolul CANIN montat la naționalul târgumureșean, inspirat tot din cinematografia mondială, unde violența familială și raporturile de putere deveneau un teritoriu al fragilității și al controlului. Dacă în Canin violența era domesticită până la absurd, în Funny Games ea devine imposibil de negociat: un joc care începe aproape banal și care, odată pornit, nu mai știe să se oprească.