Livada de vișini - SEAS 2026

Livada de vișini propune lectura unei vieți teatralizate, o lume aflată în crepuscul. Liubov Andreevna Ranevskaia se întoarce ruinată, împreună cu fiica ei, Ania, la conacul de la țară al familiei sale, după mai mulți ani petrecuți în străinătate. Familia nu mai are bani pentru a întreține proprietatea și, pentru a-și salva casa și a scăpa de datorii, trebuie să vândă livada de vișini — act simbolic pe care îl refuză inițial, dar pe care îl acceptă treptat. Rusia începutului de secol XX trece prin schimbări sociale profunde, iar aristocrația și stilul ei hedonist de viață sunt pe cale de dispariție.

Regizorul Andrei Măjeri descrie livada drept „o fantomă colectivă, un teren al contradicțiilor, un teritoriu al marginalilor, un ultim dans în fața dispariției." A imaginat un spațiu-capsulă în care publicul este imersat în atmosfera casei: „Aidoma unui dulap-casă, acest loc de tranzit e un spațiu-tăcere, un cosmos al complicității. El poartă mărci ale unei biserici, ale unui vapor, ale unui tren, în fond, morfologia permanent schimbătoare a «camerei copiilor»."

Liubov Andreevna pătrunde în acest spațiu ca o străină care se întoarce acasă, fiecare element declanșându-i dureroase amintiri. Cu un trecut zbuciumat și un viitor incert, ea se comportă ca o monarhă detronată — mofturoasă și bovarică, jocul ei mereu „printre lacrimi". Totuși, postura de personaj principal nu este adjudecată, locul ei fiind ocupat de relația complexă, profundă și irezolvabilă dintre toți cei de pe scenă, ale căror conștiințe agitate de întrebări și revolte morale produc permanente seisme.

Urgența îi mână pe toți — a credinței, a întoarcerii, a statutului, a iubirii, a schimbării lumii, a morții — într-un spațiu în care, spune Măjeri, „nimic nu e mai puternic decât ce a fost salvat. Aici poți arunca o ultimă privire spre trecut, zâmbind."